Prezentare Cheile Turzii

Situati in extremitatea estica a Muntilor Apuseni

Muntii Trascaului sunt delimitati de catre Valea Ampoiului la sud, care-i desparte de Muntii Metaliferi, Dealurile Clujului la nord, spre Podisul Transilvaniei si Masivul Gilau-Muntele Mare la vest.Aflate in extremitatea nordica a acestor munti si aparent “rupte de ei” prin cursul Vaii Ariesului, Cheile Turzii se dezvolta in prelungirea culmii calcaroase de origine jurasica Rameti-Bedeleu-Ciumerna, care se extinde In directia nord-est spre Podisul Transilvaniei formand Culmea Petresti.

Acest ultim promotoriu stancos, cu o lungime de aproximativ 15 km, a fost strapuns de cursul vaii Hajdatelor si al paraului Racilor care au format doua sectoare de cheie paralele, Cheile Turzii si Cheile Turenilor.

Ele sunt doar doua dintre cele 22 de chei ale Muntilor Trascaul, unul dintre cele mai bine reprezentate masive muntoase din Romania in aceste forme de relief exocarstic.

Cu toate ca vecinele chei ale Turenilor au o dezvoltare pe orizontala mai mare (1850 m), Cheile Turzii, cu o lungime de doar 1270 m, se impun din punct de vedere morfologic si turistic prin dezvoltarea pe verticala si amplitudinea peretilor fiind cheile cu cei mai inalti pereti verticali din cadrul Muntilor Apuseni. Structura lor geologica poate fi urmarita pe o adancime de aproximativ 250 m. intre cele doua masive care le delimiteaza, Culmea Manastirii (793 m) si Dealul Sandului (759m).

Urcand pe firul vaii dinspre Cabana Cheile Turzii

situata in aval cei doi versanti se dezvaluie inegal. Versantul stang isi etaleaza treptat verticalele deasupra cabanei si a Povarnisului Emil Pop prin Peretele Cald (denumire data de alpinisti, datorita orientarii sud-estice care face posibila catararea in perioadele reci ale anului) si Peretele Marac suspendati deasupra pantelor acoperite cu vegetatie.Poteca larga in acest sector al cheilor parcurge palcuri de padure, iar in drumul nostru la cateva sute de metri de cabana intalnim cladirea unei vechi mori de apa, langa zidurile ei stau incremenite pietrele de macinat. In imediata apropiere a morii traversam paraul pe primul pod al cheilor si urmam poteca umbrita de frunzisul copacilor.

Aspectul peretilor este intrerupt brusc de Turnul lui Mihai Bors al carui creasta coboara pana aproape de firul vaii si face trecerea spre un labirint de pereti, cu orientari diverse, intrerupti de brane inierbate, in mare parte necunoscuti alpinistilor, cu exceptia placilor peretilor Alghinelor.

Traversam al doilea pod al cheilor, iar poteca ne conduce spre baza Turnului Galben (denumit astfel dupa culoare caracteristica a partii sale superioare), care face trecerea spre marii pereti ai versantului stang, fiind primul perete care masoara peste 100 m. Ascuns de varful Turnului Galben si despartit de verticalele peretilor care marginesc poteca de o larga brana inierbata se gaseste Peretele Pripoanelor, iar in extremitatea sa stanga delimitat de o scurta creasta si de muchia Peretelui Urias, gasim amfiteatrul care formeaza Peretele Caprei si Peretele Erasmus Nyaradi.

Aceasta inlantuire de pereti este doar preambulul Peretelui Urias

o imensa platosa stancoasa, cu o inaltime de aproximativ 200 m, care porneste din apele Hasdatelor si este marcat in partea superioara de o succesiune de turnuri (Turnul Martirilor, Turnul Fecioarei). In continuarea jumatatii superioare a Peretelui Urias se desfasoara Peretele Porumbeilor despartit de firul vaii de pante inierbate si mici pereti.In partea lui stanga se inalta cele mai impozante formatiuni stancoase ale cheilor care se constituie ca un adevarat simbol al acestui monument al naturii: portalul Grotei lui Hili si muchia ingusta a Turnului Ascutit, impresionante prin verticalitatea si severitatea peretilor.

Traseul potecii prin chei devine mai ingust, aceasta strecurandu-se paralel cu firul vaii, pe unele portiuni fiind amenajata direct in stanca. In partea dreapta, peste apa paraului, observam peretele ,,Poligonului” si muchia Turnului Despartitor flancat de conul de grohotis al Zurusului Lung.

Tot in acest punct, pe versantul drept, gasim singurul izvor cu debit permanent din interiorul cheilor, Sipotul Cheilor, alimentat de apa precipitatiilor care se acumuleaza sub grohotisul Zurusului Cetatii.

Din acest punct versantul stang pierde in dimensiunile verticalelor fiind caracterizat de mici pereti urmati de lungi creste care formeaza o serie de areale excelente pentru practicarea escaladei precum: Peretele Aerian, Zona Cetateaua Mica, zonele Scorus si Gabor Feri. Totodata acest punct al cheilor este si un interesant obiectiv turistic datorita intrarilor celor doua pesteri situate fata in fata pe cei doi versanti, Cetateaua Mica si Cetateaua Mare, ale caror intrari au fost fortificate cu ziduri de aparare ridicate in evul mediu de catre populatia din zona, ca adaposturi in vremuri de restriste.

Spre deosebire de versantul stang

care prezinta o inlantuire de pereti uneori despartiti de brane acoperite cu vegetatie, versantul drept se caracterizeaza prin prezenta unor placi calcaroase distincte. Inca din aval Peretele Vulturilor, la baza caruia se gaseste cea mai lunga cavitate din Cheile Turzii, Pestera Ungureasca, domina partea superioara a versantului, pantele inferioare fiind acoperite cu padure, tancuri si conuri de grohotis.Desfasurarea verticalelor stancoase este apoi intrerupta de zone acoperite de vegetatie pentru ca in clipa urmatoare sa izbucneasca din nou prin peretii Coltului Rotunjit si Coltului Crapat care flancheaza misteriosul perete al Suurimelor. Crestele celor doi pereti aproape se ating fiind despartite doar de pintenul stancos al Varfului Puscariu.

Scurgerea apelor pluviale din amfiteatrul inchis intre acesti pereti si Peretele Suurime a dus la formarea unui jgheab denumit “Moara” care desparte Varful Puscariu de Coltul Crapat, la baza aflandu-se un con de grohotis antrenat din partea superioara a versantului.

Succesiunea peretilor versantului drept continua prin Coltul Sansil situat deasupra Sipotului Cheilor, caracterizat prin creasta ingusta si foarte lunga, urmat la oarecare distanta de Coltul Cetatii cu pestera Cetateaua Mare care incheie peretii acestui versant, pantele fiind acoperite cu padure.

Relieful carstic al Cheilor Turzii prezinta, alaturi de formele de exocarst, lapiezuri cum sunt cele din Culmea Manastirii din punctul numit “La Bliduri” sau marea dolina din apropierea Crucii Sandulestilor, crestele peretilor etc., si un numar de 32 de pesteri si multe alte grote. Datorita cantitatilor reduse a apelor de infiltratie, pesterile prezinta putine formatiuni specifice ca stalactitele si stalagmitele, fiind in mare parte uscate, aceasta caracteristica favorizand habitarea umana in ele inca din preistorie. Sapaturile arheologice efectuate in diferite puncte au scos la iveala urme de locuire datate de la inceputul neoliticului, eneoliticul final, epoca bronzului si a fierului, epoca romana si feudala.

Material preluat din cartea “Alpinism si escalada sportiva in Cheile Turzii”,
scrisa de catre Dan Anghel si Nicolae Budeanca